Permutari de "n" luate cate una... in brate

Asta facea taticu ieri, dupa ce si-a batut o gramada capul gandindu-se impreuna cu mama, cum sa schimbe mobila prin casa. Pai, trebuie sa am si eu spatiu, nu? Asa ca, m-am gandit sa le intorc putin casa pe dos.

Acum e mai bine. De fapt, chiar imi place sa stiu ca imi este pregatita venirea chiar inainte ca eu sa ma infiintez in cuibusorul lor. Din cate ii aud vorbind, deja de cand aveam 4 luni, Domnul Isus S-a ingrijit sa primesc un carucior, apoi hainute, apoi un al doilea carucior (am facut figuri si i-am spus Domnului Isus ca imi trebuie si un carucior care sa se poata lasa pe spate, ca sa-mi pot face si eu siesta - si El mi-a dat!). Apoi a urmat patutul... eu inca nu am vazut toate astea, dar trag cu urechea la ce discuta parintii, he he :))

Mai ramane de vazut acum cum voi face (sau parintii, ca e treaba lor) cu locul de parcare. Si ma refer la caruciorul meu X5 - deja am prea multe pe cap, nu ma pot gandi acum si la masina de care au ei nevoie.

Tzunt tzi eu tzcliitoale!

Iu-huuu! Sunt cea mai tare, nu-i asa? ;)

Ce e, care e problema? Care e partea pe care nu o intelegeti? Deja sunt scriitoare, macar ca nu stiu inca literele din alfabetul vostru, dar am eu un limbaj anume, prin care comunic cu tata si cu mama, si cred ca ei ar putea interpreta pentru voi din gandurile, intentiile si visele mele.. he he :)

V-arat eu voua! :))